RSS

Arhivele lunare: iulie 2011

Creştinismul român

La nici un popor din Europa nu a fost mersul ideilor atât de împiedicat ca la acel al Românilor.De la dispărerea Daciei în noianul năvălirilor barbare,când se stinse facla culturii care începuse a străluci în provincia romană până la timpurile ce ne ating mai de aproape, poporul român s-a zvârcolit mai cu deosebire în mişcări fizice, iar cele intelectuale frământară mai puţin decât toate a lui fiinţă.

Poporul român moştenise de  la Romani,elementul de căpetenie din care se zămislise,limba sa neolatină şi religia creştină,două pârghii de cultură, care îmbinate ar fi putut grăbi ,îndată ce vremurile se mai liniştiră ,reîndrumarea civilizaţiei.Timpurile furtunoase ale năvălililor adusese însă,în afară de sălbăticirea deprinderilor,provocată prin o stare bântuită şi neaşezată ,şi întemeierea unei înrâuiri străine statornice şi trainice ,care trebuia să dăuneze mult mai puternic spiritul român decât zdrobirea vieţii sale civilizate de altă dată.

Creştinismul roman fu suplantat cu violenţă prin acel bulgăresc,şi de atunci înainte,exprimarea gândirii româneşti în chipul trainic al scrierii deveni slavonă.Limba latină in loc de a se menţine în sfera închinării religioase ,fu alungată cu totul din întrebuinţarea reflexivă a poporului român,şi el in loc de a-şi păstra comunitatea intelectuală cu popoarele latine ale Europei apusene din care făcea parte prin originea lui,intră în legătură prin forma cultului său,şi în curând prin aceea a întregei sale vieţi culturale,cu popoarele slavone.El se apropie încă şi mai mult de aceste,când la 1054 despărţindu-se biserica ortodoxă de cea catolică,Românii ca unii ce profesau creştinismul bulgar,luară şi ei parte cu ortodocşii contra creştinilor apuseni.

Aşadar nu creştinismul ,ci biserica oficială creştină au luat-o Românii de la Bulgari.

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 iulie 2011 în Uncategorized