RSS

Arhive pe categorii: Povestea unui baietel

Povestea unui baietel (17)

Era timpul sa se trezeasca, astazi e o zi importanta: primul lui meci de football oficial. A dormit bine si se simtea in forta. Nu fusese tocmai cea mai buna saptamana a lui, insa avea sa se termine si spera ca „cu bine”…
Mergand spre stadion cu pasi grabiti, dar nu destul in cat sa oboseasca, intalnise o masa de oameni care se indrepta spre biserica. Clopotele sunau- semn ca slujba trebuia sa inceapa. Si lui ii era dor sa mearga acolo; obisnuia sa se aseze langa bunicul lui, si chiar daca nu intelegea prea multe, cantarile ii placeau foarte mult. Spera ca intr-o zi sa devina si el cantaret, desi footbalist-cantaret.. nu prea se potrivea.
De cand bunicul a murit, nu a fost deloc,dar nu – nu putea merge singur acolo, si in plus, avea un meci de castigat.balle-foot

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 octombrie 2014 în Povestea unui baietel

 

Povestea unui baietel (16)

Sterge-o de-aici!” ii spuse el. rainChiar daca ii era mila de bietul copil ale carui lacrimi se prelingeau pe obrajii palizi, orgoliul lui era prea mare sa o ridice el, asa ca spera ca de data aceasta baiatul sa nu il asculte, si sa isi ajute mama.
De cand ajunsese asa? -asta facuse bautura din el. Toate rugaciunile si promisiunile de schimbare s-au evaporat. Nu putea.. nu voia. Era prea dezamagit si indurerat. Nu avea cum sa ofere iubire, se simtea sec si rece. Cu siguranta avea nevoie de putin aer sa isi revina pentru ca simtea cum ii bubuie capul.
Niciodata nu se bucurase pana atunci atat de mult ca ploua. Stropii cadeau cu viteza pe fata lui fierbinte, si il facea sa simte cum obrajii ii luau foc. ” Ce tot fac, Doamne?, Pana cand?”. Intrebarea suna ca un ecou in capul lui. acasa nu mai era „acasa” pentru el. s-a trezit deodata cu un copil si o sotie langa el; cand s-au intamplat toate astea?

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 octombrie 2014 în Povestea unui baietel

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Povestea unui baietel (15)

images (2)Palma lui grea pe obrazul ei mic o facu sa simta o infierbanteala in tot corpul. Simtea cum se clatina podeaua sub picioare si cum in jurul ei devenea tot mai intuneric. Incerca sa isi revina insa o a doua palma o facu sa isi piarda constiinta si sa cada in bratele lui. El o zmunci de doua-trei ori injurand si strigandu-i sa se ridice; insa ea nu il mai auzea, si nici pe copilul ce plangea incremenit de spaima.
Privind la trupul ei nemiscat de pe podea, se sperie putin, iar asta il facu sa se enerveze si mai tare. Isi aprinse o tigara. Fumul se imprastia rapid prin mica incapere, iar asta il facu sa tuseasca zgomotos pe copilul ce incerca sa isi ajute mama sa se ridice.
„-Sterge-o de aici”, ii spuse el. Insa copilul nu avea de gand sa o facam indiferent cat l-ar fi costat asta.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 5 octombrie 2014 în Povestea unui baietel

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Povestea unui baietel (14)

cid_im41Lasand la o parte gramada de exercitii pe are le avea de rezolvat la matematica; s-a decis sa gaseasca un loc unde sa se roage. Oricum exercitiile erau suplimentare si el chiar simtea nevoia sa ia o pauza. Nici un loc nu era mai potrivit decat afara. A ales un copac sigur, unul in care nu putea fii vazut, si cu un usor oftat incepu: Domnule.. Am fost suparat pe Dvs. pentru ca mi l-ati luat pe bunicul si pentru ca m-ati lasat fara prieten…chiar nu mai am pe nimeni. Va multumesc ca ati avut grija de mami; as vrea sa fiu mare, sa o pot apara chiar eu…Bunicul mi-a spus ca pot sa va vorbesc ori de cate ori am nevoie, ma bucur ca vreti sa fiti Prietenul meu.Sa ii spune-ti ca imi este dor de el si ca abia astept sa il revad. …Si Domnule, ati putea sa o ajutati pe doamna mea invatatoare? Isi doreste atat de mult un copil …si imi pare rau sa o vad ca e trista.. Amin!

 
2 comentarii

Scris de pe 2 martie 2014 în Povestea unui baietel

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Povestea unui baietel (13)

Desi era obosita dupa o zi atat de lunga si istovitoare, nu putea dormi. El dormea, si era sigura  pentru ca sforaitul ii confirma acest lucru. Dar nu o mai deranja pentru ca s-a obisnuit, sau depinde; dar acum nu o deranja pentru ca se gandea.

„Oare unde e baiatul tandru si atent pe care l-am cunoscut? Si zambetul acela molipsitor…” Cel caruia nu ii scapa niciodata cand era suparata de ceva; baiatul acela timid dar totusi atat de indraznet incat sa ii promita ca renunta la tot pentru ea …
Toate vorbele acestea frumoase nu s-au transformat decat in vorbe grele si taioase, in ordine si reprosuri, ceea ce ii provoca mai mult frica decat dragoste. Si apoi, cine ar putea iubi un om care  e tot timpul nervos ?
Dar stia ca in spatele acestui om morocanos si nemultumit a ramas ceva din ceea ce a facut-o sa se indragosteasca de el… Trebuie doar sa gaseasca o solutie pentru a le scoate cumva la iveala.
Problemele si grijile l-au inghesuit incat l-au facut sa isi piarda atat cheful de viata cat si speranta unei schimbari. Oare se mai ruga ? De cand subiectul  « Dumnezeu » a disparut din discutiile lor ?
Timpul a trecut atat de repede, iar acum , chiar si dupa atatia ani de casatorie, cand baietelul e deja destul de mare, nu e sigura ca se cunosc unul pe celalalt. Dar totusi il iubeste, da, ceva simte pentru el. Cred ca  e iubire. Nu mai vrea sa continue asa, nu, ceva trebuie sa se schimbe. Dar el o mai iubea ?

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 31 ianuarie 2014 în Povestea unui baietel

 

Povestea unui baietel (12)

Bagajul era aproape gata. Isi roti privirea in jur cautand ce ar mai putea adauga pentru drumul la care se pornea. Incotro? Nici el nu stia inca, dar era doar un detaliu imens la care avea sa se gandeasca mai tarziu. Nu, nici vorba. Nu mai avea de gand sa mai petreaca nici o clipa in casa aceasta plina de tensiune si stres. Era prea mult pentru el.
Sapca, ghiozdanul si pompa erau pregatite. Totul era gata de plecare. Isi incalta in graba papucii si porni agale pe langa bicicleta ce scartaia. Nu dorea sa plece in viteza, cel putin nu deocamdata.
Bun, planul era perfect, nimeni nu l-ar fi putut gasi, si apoi, nici nu era sigur ca il va cauta cineva. Totusi, nu putea sa plece asa, niciodata nu ar mai putea afla ce se va intampla cu mama lui; nu – nu o putea lasa singura sa lupte. Trebuia sa lupte pentru familia lui, chiar daca nu avea aproape nici o sansa, sau rost.

 
2 comentarii

Scris de pe 30 ianuarie 2014 în Povestea unui baietel

 

Etichete: , , , , ,

Povestea unui baietel (11)

Nu e prima oara cand e laudat de doamna invatatoare pentru rezultatele bune si pentru comportamentul deosebit. O iubea atat de mult pentru ca de fiecare data stia sa aleaga cele mai frumoase cuvinte de incurajare si apreciere la adresa lui; parea ca era singura caruia ii pasa cu adevarat de el. Si totusi simtea ca aceasta dragoste sincera nu ii este indeajuns.. dar de aceasta data s-a hotarat sa nu se gandeasca la nimic altceva decat la acel zambet cald si senin care il facea sa vrea sa mearga mai departe; chiar daca si numai pentru matematica: toate acele cifre cu care reusea sa se joace doar pentru a afla o banala necunoscuta. Dar pentru ca exercitiile si problemele ii tineau mintea ocupata pentru o buna parte din zi, era multumit. Stia ca odata intors acasa tot farmecul disparea, din nou era singur si al nimanui. Cui sa spuna ? Stia ca nu avea cui, « nimeni nu are sa inteleaga prin ce trec eu, asa ca nu are rost. »  Cine se putea gandi ca in spatele unui chip asa firav sta o poveste urata, care nu  e de adormit copii ?

child&

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 ianuarie 2014 în Povestea unui baietel

 

Etichete: , , , , , , , , , ,