RSS

Arhive pe etichete: comoara

Poveste populara

Într-o zi, Petru a găsit o hartă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă. “Voi găsi această comoară şi aşa, voi avea parte şi de ceva aventură!” exclamă el.
Şi iată, că porni la drum. Şi merse, ce merse şi ajunge la o pădure. Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:” Eşti suficient de puternic şi curajos pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori? Leul acceptă propunerea lui Petru şi îl însoţi pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă şi întunecoasă, iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el reuşi să o străbată până la capăt.
Când cei doi ajunsesera la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur. “Ai o vedere excelentă şi poţi să ne alarmezi de pericole. Nu doreşti să vii cu noi, suntem în căutarea unei comori?”, îl întreabă Petru. Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru şi îi însoţeşte pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau să îl străbată era foarte înalt şi stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îi dea o mână de ajutor şi să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuţită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl faceau cei doi tovarăşi de drum.
Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie. “Vei dori să ne însoţeşti în căutarea unei comori şi să ne ţii de cald când ne este frig?”, o întrebă Petru pe Oaie. Aceasta acceptă propunerea lui Petru şi astfel, porniră toţi la drum. Un vânt rece străbătu întreaga pajişte iar toţi se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le ţină de cald.
Apoi, cei patru ajunsese, în final, în deşert unde se întâlnira cu Cămila. “Eşti numită oaia deşertului” îi spuse Petru acesteia. “Ne vei ajuta să străbatem întregul deşert şi să ne însoţeşti în călătoria noastră, în cautarea comorii?”. Zis şi făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru şi astfel că el, Oaia şi Leul se urcă pe ea, iar împreună şi fericiţi străbat întreg deşertul cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.
Cei cinci, ajung în cele din urmă, lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca Ţestoasă de mare. “Suntem în căutarea unei comori şi ne gândeam dacă ne poţi ajuta să străbatem oceanul? întreabă Petru. Broasca le răspunse afirmativ şi astfel că porniră toţi la drum.
Valurile puternice aproape că îi înecă, însă Broasca Ţestoasă îi îndreptă cu dibăcie către ţărm, unde îi aştepta Bufniţa.
Acesta le vorbi cu înţelepciunea ei străveche, spunându-le aşa: “Felicitări, aţi găsit comoara.”
“Unde este?” exclamă toţi surprinşi.
“Împreună aţi străbătut pădurea, aţi urcat muntele, aţi înfruntat valea, aţi întâmpinat cu curaj deşertul şi aţi traversat oceanul. Niciodată nu aţi fi reuşit unul fără celălalt.”
Toţi s-au uitat unul la celălalt şi au realizat că Bufniţa avea dreptate! Toţi au găsit PRIETENIA!…Şi, într-adevăr, au găsit cea mai de preţ comoară!

Autor text: necunoscut

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 1 februarie 2016 în eu

 

Etichete: , , ,

Faliment.

Nu exista perfectiune in viata de crestinism pentru ca pocainta este o stare spirituala la care trebuie sa lucram toata viata si nici la sfarsitul ei nu o putem atinge.Nu mergem Acasa datorita pocaintei  noastre ci doar datorita indurarii Tatalui nostru,pentru ca El spune “Ma voi indura de cine-Mi va placea sa Ma indur.”
Este imposibil, chiar si atunci cand l-am primit pe Isus ca Mantuitor personal, (mai ales de atunci)  sa putem trai impecabil.In ciuda eforturilor noastre de a lupta si a ne mentine calmi si rabdatori in fata necazului si a ispitei, suntem atat de slabi si cadem de cele mai multe ori.

Cat de mult am cunoaste cuvantul lui Dumnezeu, niciodata nu putem cunoaste pe deplin mantuirea care ne este oferita ca dar din partea lui Dumnezeu.El ne ofera pacea si linistea de care avem atata nevoie si pentru care luptam invinsi parca. Dar suntem gata zilnic sa “incasam ” ocara si criticile celor din jurul nostru pentru ca am ales sa traim diferit de principiile si obisnuintele lor stricate. Uneori insa e prea mult. Atatea prejudecati si critici false la adresa noastra, fara nici un argument clar ne fac sa izbucnim  nervos, cu toate ca in fiecare dimineata ne propunem sa ne controlam orice s-ar intampla.

Ce stiu oamenii care nu traiesc aceste lucruri despre ce inseamna sa mergi la o biserica in care sa te apropii mai mult de Dumnezeu? Ei nu merg niciodata acolo dar totusi critica pe cei care merg. Isi fac o parere cum ca toti crestinii sunt falsi, ca duminica se impopotioneaza si merg ca sfintisorii la biserica, iar in timpul saptamanii sunt total contradictorii prin faptele si vorbele lor.

„Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.”- Faptele Apostolilor 14:10.

Este foarte greu sa faci fata acestor lucruri si sa te pastrezi curat in gand, vorba si purtare in fata Dumnezeului nostru.Problema este ca stim exact ce avem de facut in acest fel de situatii,dar suntem incapabili. Ducem o lupta continua in care mereu suntem noi in pierdere si celor rai le merge bine (“Acum fericim pe cei trufasi; da, celor rai le merge bine; da, ei ispitesc pe Dumnezeu si scapa!”Maleahi 3:15.), dar vine vremea cand lucrurile se vor schimba si tocmai de aceea trebuie sa nu tinem seama de vremurile acestea, ci sa ramanem drept si credinciosi celui care le va schimba: “Ei vor fi ai Mei, zice Domnul ostirilor, Imi vor fi o comoara deosebita,in ziua pe care o pregatesc Eu.Voi avea mila de ei, cum are mila un om de fiul sau, care ii slujeste. Si veti vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihanit si cel rau, dintre cel ce slujeste lui Dumnezeu si cel ce nu ii slujeste. ” Maleahi 3:17-18.

Cand Petru se lepadase de Domnul Isus, Domnul s-a uitat tinta la el, dupa care Petru a iesit afara si a plans cu amar. Ce fel de privire trebuie sa fii avut Isus fata de el? Una de deceptie si manie? De condamnare? Nu.Trebuie sa fi fost in privirea lui o dragoste si duiosie care au facut sa zdrobeasca inima lui Petru.

Atunci cand gresim si ne “lepadam” de Domnul nostru, El ne iarta pentru ca stie ca suntem slabi si incapabili. Daca noi privim la Domnul si ne cerem iertare ,ne ofera,mai mult decat iertare..eliberare, curaj, ne intareste. Cand ii spunem Lui tot, avem siguranta iertarii. “daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiure.” 1 Ioan 1:9.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 iunie 2012 în eu

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,